Alune de pădure: Ronțăie cu placere, una după alta

Alune de pădure: Ronțăie cu placere, una după alta

Alunele de padure raman cele mai apreciate fructe salbatice. Delicioase, crocante si nutritive, le rontaim cu placere, una dupa alta. 

Alunele de padure, in salbaticie sau in gradina ta, constituie hrana preferata a veveritele, pentru ca ele au fost primele care le-au apreciat valoarea nutritiva. Apoi le-au descoperit oamenii. Alunele sunt fructele alunului.

Sa vedem:

Ce este alunul?

Alunul este un arbust fructifer, ce ajunge la 5- 7 m inaltime. Il gasesti in toate regiunile tarii dar cel mai mult ii place la deal. Alunul creste spontan si vesel langa stejar, frasin, fag, artari dar si pe langa plopi, formand adevarate tufisuri de nepatruns. Se adapteaza oriunde gaseste teren propice. Terenul pe care cresc alunii trebuie sa fie drenat, fertil si afanat.

Cu frunzele lor sub forma de inima si fructul inconjurat de dantelărie verde ce se usuca atunci cand se coc alunele, alunii sunt un arbust fructifer  interesant, productiv si demn de luat in seama.

Pana se coc si cad, alunele sunt protejate de catre frunze si de catre frunzisoarele de la baza lor, un invelis dantelat de sustinere numit involucru.

Poti sa cultivi alunul in gradina ta.

Alunele vor fi mai mari decat cele din padure.Alunele, fructele delicioase ale alunului, cand sunt coapte au coaja de culoare castaniu-roscat, miezul dulce, dens si gustos. Se pot consuma simple, pe post de gustare,

sau cu ciocolata, cu inghetata si alte feluri de dulciuri, cu carne, peste, branzeturi, fructe si legume, in preparate dulci sau sarate. Si nimeni nu uită de Nutella pentru ca e facuta din alune de padure.

Alunele se coc la sfarsit de august dar se pot pastra timp indelungat, in mediu uscat.

Daca le tii la indemana, sigur le vei manca.

De ce sa mancam alune

Aceste fructe mici, crocante, gustoase, sunt adevărați aliați ai sănătății oamenilor inca din vechime. De fapt, doctorii din secolul al XV-lea au recunoscut proprietățile lor terapeutice dar exista dovezi ca alunele s-au consumat dintotdeauna, in scop nutritiv.

Alunele sunt recomandate si in diverse diete dar fac parte integranta din alimentatia veganilor. Au vitamine dar in special minerale precum magneziu, cupru, fier si calciu dar si fibre.

Alunele sunt un fruct energetic, spun specialistii, (100g de alune au 628 kcal) deoarece conțin cantități mari de lipide (60%), dar acest lucru nu înseamnă că trebuie să fie considerate alimente „riscante”. Lipidele conținute, de fapt, sunt acizi grași mononesaturați prețioși deoarece contribuie la reducerea colesterolului „rău”, ajută la protejarea țesuturilor de îmbătrânire, la prevenirea arteriosclerozei și a patologiilor cardiovasculare.

Cu rol antioxidant, indice glicemic scazut, tin sub control colesterolul, alunele au proprietati binefacatoare pentru sistemul imunitar, insa trebuie consumate in cantitate mica (30 g maximum/zi) daca nu vrei sa te ingrasi.

Alunele au un conținut apreciabil de fibre, vitamine B și săruri minerale (calciu, magneziu, fier și potasiu), sunt  bogate în fitosteroli (substanțe naturale care ajuta la prevenirea bolilor cardiovasculare). Deci, ca și în cazul multor alimente, consumul moderat are cu siguranță efecte benefice.

Considerat copac pretios, in jurul alunului s-au creat povesti:

Ceva mituri, aceste povestiri fabuloase despre credintele unui popor

Din cele mai vechi timpuri, omul a crezut in valoarea magica a alunului și în jurul său a construit povesti. Alunul este un arbust vechi, a cărui apariție este trasată din timpuri preistorice. A  fost apreciat de popoarele antice, în diferite perioade istorice si i-au fost atribuite proprietăți magice, printre care:

In varianta pur romaneasca, cu nuiaua de alun poti sa omori sau sa alungi serpii sau iti apara casa de rele daca tii sprijinita o nuia de alun in spatele usii. Si mai sunt: batul de alun te duce in directia comorilor, te ajuta in descantecele de dragoste, iar daca tii asupra ta o crenguta de alun, vei castiga procesele, oricat de grele ar fi ele.

Ce sa spun, românii au fost mereu inventivi, dar nici cu alte popoare nu ne este rusine:

Pentru celți, alunele erau un simbol al înțelepciunii (se pare că mâncarea alunelor a fost considerată o bună sursă de cunoaștere) și lemnul plantei a fost folosit pentru a crea mese pentru hrana inchinata zeilor. Pentru populațiile celtice, copacul de alun a fost cunoscut drept „copac sacru”, deoarece fructul său a reprezentat înțelepciunea și cunoașterea.
În Germania cu tijele de alun, era posibil să se alunge vrăjitoarele.

Pentru romanii din vechea Roma, alunele aveau putere de împăciuire intre soti si faceau parte din hrana zilnica pentru ca alunelor le-au fost atribuite virtuți de rodnicie. De fapt, romanii donau cosuri pline de alune familiilor tinere ca un amulet de fertilitate, prosperitate și pace.

Sa mancam alune! Avem doar beneficii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *