Tărâmul fermecat din Câmpul Mare: Veverițele Demi și Deea în misiune specială

Vezi prima poveste AICI

A doua poveste:

În livada fermecată a casei din Câmpul Mare, cele două veverițe, Demi și Deea, își petreceau zilele sărind prin livadă, ronțăind mere și alune și făcând șotii ocupanților livezii de mere. Dar adevăratele aventuri începeau atunci când intrau în pădurea de stejar de peste drum… Iar lor le era dor de o nouă excursie în pădure, dar nu orice excursie… Le era dor de o misiune specială.

Într-o zi însorită, Deea s-a întins pe o crenguță și a suspinat:
– Pfff… m-am plictisit de mere și alergat prin livada de meri! Aș vrea ceva nou, ceva… interesant!

Demi s-a uitat la ea cu ochii strălucitori:
– Interesant, ai spus? Atunci trebuie să mergem în pădurea de peste drum! Se spune că acolo cresc ghinde uriașe! Lumea pădurii murmură că există o ghindă legendară, o uriașă în neamul ghindelor, numită Ghinda Magică. Da, da, acea ghindă din toate poveștile.

Și au zis în cor: Hai să mergem într-o misiune specială!
Zis și făcut!

Cele două ștrengare au sărit peste gard, au traversat drumul, s-au strecurat printre iarba câmpului si frunzele uscate, și s-au avântat în pădurea de stejar. Ramurile bătrânilor copaci foșneau misterios, cam înfricoșător as spune iar razele soarelui abia pătrundeau printre frunze. Dar si-au făcut curaj să exploreze, sărind spectaculos printre crengile stejarilor.

Și, când nu se așteptau, sub ochii lor a apărut o poiană minunată, însorită, în mijlocul căreia era un stejar maiestuos, cel mai mare pe care îl văzuseră în viata lor.

– Uau, ce loc magic! a șoptit Deea.

– Și iată-l și pe spiridusul Ozy împreună cu cele trei zâne ale casei… a zis cu surprindere Demi.

Cele două veverițe și-au îndreptat privirile spre stejarul cel bătrân, unde, la umbra copacului maiestuos, zâna Lia sorbea liniștită ceai de flori de fragi dintr-o ceașcă delicată, zâna Zefira se plimba plutind pe o adiere de vânt, iar zâna Maya  dansa prin aer, stropind florile cu rouă fermecată. Alături de ele, spiridușul Ozy număra ghindele, murmurând socoteli complicate.

Veveritele  s-au apropiat, au salutat, iar Deea s-a dus lângă Ozy.

– Ozy, ce faci? a întrebat Deea curioasă.

– Încerc să aflu câte ghinde are stejarul acesta! a spus spiridușul, aranjându-și pălăria verde.

– Da, da… dar unde e legendara ghindă de care vorbește toata pădurea? Demi a dat din codiță nerăbdătoare în timp ce întreba.

– Este chiar aici, deasupra noastră, a spus Ozy. Dar nimeni nu a reușit să o desprindă.

Și atunci au văzut-o… cea mai mare ghindă pe care o văzuseră vreodată! Numai că ghinda era pe cea mai subțire crenguță a stejarului bătrân, iar crenguța… se legăna periculos.

– Ooo, trebuie să fie legendara Ghinda! a exclamat Demi, arătând spre ghinda uriașă care se legăna pe cea mai subțire crenguță. În viața mea n-am vazut asemenea ghindă!
– Și e a noastră! a decretat Deea, cu toate că habar n-avea cum o vor culege.

Dar ce conta asta? Două veverițe curajoase ca ele nu se temeau de nimic!

Așa că, au pornit la atac in misiunea lor specială.

Au urcat cu repeziciune în stejar și au încercat să ajungă pe crenguță. Dar cum puneau lăbuțele pe crenguța mlădioasă, cum alunecau și se trezeau la pământ. Dar nu s-au lăsat. Au incercat altă metodă. Demi a ținut crenguța, Deea a apucat ghinda și a tras. Nimic. A mai tras o dată. Nimic.

Amândouă au apucat crenguta, au împins ghinda cu toată forța și… crac! Crenguța s-a rupt puțin, dar ghinda nu s-a desprins! În schimb, Deea a cazut iar Demi s-a prins de ghindă și… a rămas atârnată cu capul în jos!

Zâna Lia, cu grijă a așezat ceașca delicată, a chicotit și a suflat un puf de praf magic. Deodată, Demi a început să se rotească încet în aer, plutind ușor.

– E ca un balon cu blăniță! a râs Zefira, care a creat un vânticel ce a făcut-o pe Demi să se învârtă mai repede, exact deasupra ghindei de poveste.

Văzând că Demi se învârte ca un titirez, Deea s-a hotărât să o salveze și s-a cățărat iar pe crenguța instabilă, chiar lângă ghindă.

Dar exact în acel moment, Zefira a oprit magia iar Demi a sărit pe ghindă, a tras cu putere și… poc! Ghinda s-a desprins!

Numai că, surpriză! Ghinda era atât de grea, încât amândouă veverițele au căzut fix pe fundul lui Pedro, bursucul ursuz al pădurii, care dormea profund după ce înfulecase un prânz copios.

Pedro s-a trezit brusc, cu o ghindă uriașă în cap și două veverițe zbătându-se pe spatele lui.

– Auuuu! Cine m-a lovit?! a răcnit el.

Zâna Maya, râzând, a scuturat o floare de alun, iar din ea a ieșit o pulbere aurie care l-a făcut pe Pedro să strănute atât de tare, încât veverițele au fost azvârlite direct spre ieșirea din pădure!

– Aaaa! Fugi, Deea, bursuc înfuriat la orizont! a țipat Demi. Deea a apucat ghinda, Demi s-a prins de Deea și… au început să alerge cât le țineau lăbuțele!

Pedro-bursucul, încă amețit, s-a ridicat și a încercat să le urmărească, dar… s-a împiedicat de propriile labe și s-a rostogolit într-un tufiș! Fiind mai rotofei, n-a reușit să ajungă veverițele, dar totuși a pornit în urmărirea lor. Știa că veneau de la casa de peste drum, și chiar le mai vazuse din când in când prin pădurea lui.

Între timp, veverițele au fugit spre casă, ținând ghinda uriașă ca pe un trofeu. Când au ajuns aproape de  poarta casei, s-au oprit, gâfâind, si au ridicat ghinda deasupra capului.„ “Am câștigat! Ghinda uriașă e a noastră!”

Și apoi s-au concentrat, în mare viteză, să escaladeze poarta.

Un spiriduș tocmai deschidea poarta, iar veveritele, în goana lor nebună, s-au ciocnit de spiriduș, ba chiar l-au trântit la pământ.

Fix în acel moment… ghinda uriașă a făcut poc și s-a despicat in două! În loc de un miez delicios, din ea au început să iasă o mulțime de furnici care fugiseră dintr-un mușuroi, alungate chiar de bursucul cel ursuz. Demi și Deea au rămas nemișcate o secundă. Apoi… „Aaaaa…. furnici!” Au facut salturi și au fugit în cercuri, scuturându-se ca niște mingi pufoase.

Între timp, bursucul Pedro, care ajunsese în urma lor, a privit scena  și a izbucnit în râs. “Așa vă trebuie!

“Hoațelor de ghinde!”

Ajunse în mijlocul grădinii, veverițele s-au trezit înconjurate de toate viețuitoarele livezii. Veverițele erau asteptate cu prada lor, zânele ajunseseră primele și dăduseră vestea.

Iepurașii sălbatici se proptiseră pe lăbuțe și așteptau cu nerăbdare să vadă Ghinda Magică. Rilă-iepuraș își adusese aparatul de fotografiat ca să imortalizeze momentul.

Până și bufnița Filomena își intrerupsese somnul de frumusețe, își pusese cei mai frumoși ochelari rotunzi, și, cu nelipsita ceașcă de ceai de lavandă în mână aștepta impasibilă. Rândunicile zburau in cerc deasupra tuturor, roase de o curiozitate de nestăpânit.

Zânele Lia, Zefira și Maya pluteau în aer, răzând, iar spiridușul Ozy dădea din mâini nerăbdător.

Nubi-zâna norilor privea totul de pe scara casutei ei suspendate iar Beni, paznicul fântânii, adusese și apă proaspătă pentru veverițele vădit însetate de atâta alergatură.

– Să vedem comoara voastră! a spus Lia.

Demi si Deea, transpirate, înspăimântate, cu blănițele ciufulite și codițele pline de scaieți, au adus cojile ghindei uriașe în care mai erau catecâteva furnici amețite. Au recunoscut că nu este cea mai reușită excursie a lor în pădurea de stejar, dar toată lumea prezentă în gradină a spus că este de departe cea mai amuzantă trăsnaie a lor.

Așa s-a încheiat cea mai haioasă aventură a veverițelor. De atunci, Demi și Deea au decis să verifice bine toate ghindele si să consulte zânele și spiridușii înainte de a fura o ghindă magică.

Dar cine știe? Stai pe fază! Cu Demi și Deea, aventurile nu se termină niciodată!

Vezi  AICI prima poveste “Tărâmul zânelor Câmpului Mare”…