Declarație de supraviețuire în caz de foamete post-Covid
Dragii mei, în caz de foamete post-COVID și având în vedere incertitudinea “unde să mă mai duc,” declar solemn, brut si abrupt, următoarele:
1.Tocurile, mai întâi!
Îmi voi savura cele 27 de perechi de pantofi stiletto, că doar prima oară trebuie să mănânci ce e mai “high-class”.
La micul dejun voi incepe cu pantofii cu toc pentru că au piele mătăsoasa. Si culori frumoase, tot curcubeul e acolo. Tocurile grațioase vor fi oscioarele delicioase.
Cei negri, Michael Kors, cu piele catifelată, si talpa mov, un cadou prețios de la L., vor fi în meniu.
Mi-ar fi plăcut si niște Louboutin, sunt atât de fini încât i-as fi ținut pentru desert, dar, deh, și-a luat doar pentru ea. Sper sa-i roadă cu plăcere!
Dacă mă voi simti creativă (din cauza foamei), pe cei colorati în roșu, verde si galben, pot sa-i folosesc pe post de salată sau garnitură la masa de prânz.
Mda, să-mi revin și să continui declarația. Mă scuzați!
2. Cizmele, preparate cu migală!
Pentru un prânz generos și complet vor urma cizmele lungi, de piele întoarsă, cu platformă si toc vertiginos. Frumoase, nepurtate, demodate. Bine fierte si cu condimentele potrivite pot fi foarte gustoase.
Mă gandeam la o tocăniță din partea de pulpă a cizmelor (acolo zona este mai gustoasa si mai fragedă), asezonata cu turmeric, boia afumată si un praf de nucsoara, acompaniate de fulgi de “pătrunjel” din pielea lăcuită a pantofilor verzi.
Platforma și tocurile vor fi în centrul atenției pentru o friptură la cuptor. Vor căpăta o culoare aurie, de rumeneala apetisanta, cât sa-ti lase gura apă. Aurii și crocante, perfecte pentru o masă regală.
Și poți să rozi mult și bine la ele, sunt delicioase, au fost fabricate din cele mai bune ingrediente, au fost scumpe foc.
3. Desertul, o plăcere cu toc!
După un prânz copios, merge și un desert. Desertul nu e mâncare, e plăcere.
Pentru un desert catifelat, delicios si colorat, as putea să apelez la pantofii Prada, de un galben solar, si la pantofii albastri Manolo Blahnik, din satin si mătase, că pe ăștia i-am tinut mai mult in vitrină. Deh, plăcere cu toc, e vreme de restriște.
Un tort ar fi cel mai potrivit. Cu straturi alternante de catifea galben-solar, mătase bleu, și îmbrăcat în satin albastru-regal.
Iar decorul,”cireașa” de pe tort, ar putea fi fluturii de pe sandalele Sophia Webster.
4. Ghetele, o delicată mângâiere a papilelor gustative!
Aș putea continua cu ghetele de piele dăruite de A.
Ghete fine (mănușă, ce mai!), scumpe, nu s-a zgârcit. Mai am si niste pantofi comozi, din aceeasi gamă, tot de la ea. Genul ăsta de încălțăminte rezistă mai mult, le păstrez pentru urgențe.
Să mă gandesc cum voi face cu cina. Aha, stai!
Dacă seara imi va fi foarte foame, stii tu, momentul ăla când foamea devine tiranică, o foame care te face să te răsucești în somn, să ai cosmaruri, si să te trezești îngrozit și lac de transpirație, voi apela la cizmele de stradă. Sunt de piele bine tratată, lungi, si cu toc patrat de doar 6 cm, cizme de toată ziua, solide, comode si călduroase. Vor fi adevărate delicatese la cuptor.
Pot sa fac din ele un adevărat festin Da, eu seara mănânc mai mult, altfel ajung la ce am scris mai sus: coșmaruri, etc.
Și asta nu e totul!
Era să uit de Ceaiul de la ora 5. Da, acel Ceai, nu trebuie neaparat sa locuiesti lângă Buckingham.
Hai sa vezi din ce îl voi prepara.
Sandalele fine, tot cu toc (ce ai crezut?), vor oferi varianta perfectă pentru ceai. Am sandale colorate mai discret sau mai agresiv, că din astea se poarta cand mergi la evenimente gen nunți, si ce-a mai fost inainte de Apocalipsa Covid.
Din atatea curele colorate voi puteat să mă delectez cu toata gama de ceaiuri; de la lămâie, cireșe, pina colada (e si ceai, nu schimba gândul), mușețel și sunătoare, afine și mentă sau clasicul de acuma, Earl Grey.
Pentru mersul în club am niște sandale “verde brotăcel”, cu stropi sclipiciosi. De unde vin eu i se spune verde răcănel, dar, hai, să nu deviez de la subiect.
Așadar, dacă desfac curelele lungi și fine ale sandalelor verzi, pot sa-mi fac un ceai de salvie, să zicem, doar pentru că mereu am recomandat ceaiul de salvie ca pe un panaceu universal.
Și parcă verdele era cu antioxidanții ăia. In verde mă încred. Si dolarii sunt verzi.
Hai să fac rost de niște prajiturele pentru ceai.
Fetelor, știți decoratiile alea, mici si drăguțe, de pe sandalele cu toc? Sau o fundiță ici-colo?
Sunt elegante si delicate, ca niste scones langa Earl Grey.
Într-o cutie uitată prin dulap, tocmai am descoperit sandalele mele culoare capuccino, cu toc subtire, elegant, culoare caramel.
Ce noroc pe mine cu asemenea tocuri. Zici ca sunt acele mici tuburi de napolitana umplute cu ciocolata, pe care poți să le servesti lângă ceai. Tocmai am intregit tabloul ceaiului de la ora 5.
De tenisi și adidași nu m-aș apropia nici dacă aș muri de foame. Oricum, va trebui să mă încalț în ceva când voi pleca la plimbare sa-mi fac siesta.
Aceasta este declarația mea de supraviețuire în caz de foamete post-Covid, pe care o susțin.
P.S Trebuie să merg in dressing să sortez pantofii. Sortarea pantofilor este o misiune crucială. Nu știu de ce m-a lovit gândul asta.
P.S.2 Să nu vă vină vreo idee sa închideți supermarketurile!
P.S.3 Vă rog eu mult, din suflețelul meu, nu închideți supermarketurile, pentru că, vorba unei intelepte glume care a circulat pe net in timp de covid: “eu nici nu știu unde trăiesc pufuleții”.
P.S.4 Pfooaa…, bine că am cafea adevărată, pe asta chiar că n-ai cu ce s-o inlocuiesti. Ce norocoasă sunt, e chiar bio, de la ex-ul meu. Noroc cu cafeaua de la ex-ul meu – în sfârșit, își găsește utilitatea și el.
Sper ca acum își sortează pantofii. De ex-ul meu vorbeam.
P.S.5. Să nu uităm de țara si înțelepciunea pufuleților.
P.S.6. Ați fi surprinși ce comori se găsesc printre pantofi!
