Se spune ca toamna e frumoasa si bogata pentru ca vine cu o simfonie de culori si parfum de recolte.
Dar daca o asociezi cu chipul diafan, dulce si adorabil al unui copil, de acum incolo vei privi altfel toamna.
“Mami, sunt harnica, asa-i?”
Dragalasenia intruchipata se bucura de soare, de atentia celor dragi si de noutatea situatiei. Si nu si-a uitat salopeta de fermiera.
Curiozitatea bebelusilor e starnita de orice culoare, miscare sau aroma.
“Nu stiu ce e dar pare bun mai ales ca e de la mami.”
Si cand le place ceva nu reusesti sa-i mai iei de acolo. Vor sa vada tot, sa cuprinda tot, si cine stie cat de mult se minuneaza in sufletelul lor.
“Asta e mai mare ca mine, care i-o fi secretul?”

“Mami, uite flori de îmblânzit mamicile!”
Pozele m-au amuzat si induiosat.
De fiecare data voi tine minte toamna cu soarele ei si cu surasul vazut prin ochii albastri ai Evei-Maria, nepotica mea.
Am numit-o zâna cea bună a toamnei. Este prima toamna din viata ei.




