M-am intors dintr-o calatorie si am gasit bucataria cotropita de niste furnici cat varful de ac si agresive peste masura.
Agresive, da, pentru ca nu s-au sfiit sa ma intepe atunci cand am ajuns in zona lor de actiune.
Erau multe, majoritatea in urcare pe dulapul de bucatarie. Cred ca isi adusesera cu ele rudele, vecinii plus echipa de fotbal cu suporteri cu tot.
Imi era si mie foame, asa ca am cautat impreuna cu ele sursa hranei. Nu era nimic, nici macar o firimitura. Acela a fost momentul in care am hotarat ca furnicile trebuie sa se intoarca in mediul lor natural, nu au ce cauta la bloc.
Le-am maturat si le-am dus afara, langa un pom. Ca sa “zburde” nestingherite sau sa-si faca norma de catarari.
Constiinciosa, am spalat zonele prin care circulasera, inclusiv parchetul. Pentru parchet am folosit solutie obisnuita de spalat podele. Multa. Parea ca nu mai e nicio “urma” de furnica.
A doua zi, iar furnici, doar pe podea, mai putine, ce-i drept. Cred ca erau cele trimise (in haita) ca sa ancheteze cazul disparutelor.
Aveam suficienti nervi dar nu mai aveam lichid de spalat podelele. Am folosit balsam de rufe Coccolino alb, am zis ca macar ma aleg cu miros frumos prin bucatarie.
Surpriza! Au plecat toate furnicile si nici ca s-au mai intors, cu toate ca a trecut o saptamana.
Se pare ca nu avem aceleasi gusturi in materie de mirosuri. Or fi mai evoluate. Bine ca am scapat de ele.
Deci, noul trend in materie de alungarea furnicilor e balsamul de rufe Coccolino alb. :))))
Ca sa vezi! Nici ca mi-ar fi trecut prin cap!
