“Paturi ridicate” – cum mi-am transformat gradina

Toti cei care au gradina in care cultiva diverse lucruri, de la legume si fructe la flori, stiu ca asa ceva presupune multa munca. Iar munca cea grea nu e cu sapatul gradinii, ci mai degraba cu mentinerea locului “curat” de buruieni. Asta e o operatiune dificila, de cele mai multe ori, mai ales daca eviti sa folosesti diversi compusi chimici pentru distrugerea buruienilor.

Exista insa o metoda mai usoara de a avea o gradina pe care sa o ingrijesti cu mai putin efort – metoda “paturilor ridicate” sau “raised beds” in limba engleza. Am incercat-o si este cea mai buna metoda pentru a avea o gradina productiva, usor de intretinut.

Ce presupune asta? Cativa pasi de urmat:

1. Construiesti niste “cutii” (doar marginile) din orice fel de material, preferabil scandura. Dimensiunile pot fi: lungimea – oricat, iar latimea recomandata e de 1.10 metri, mai ales daca e la margine. Inaltimea ideala a cutiilor e de 45 de centimetri.

2. Umpli cutiile cu materiale biodegradabile. Acestea se dezintegreaza si produc caldura suplimentara si umiditate, ideale pentru cresterea plantelor, mai ales plantate intr-o perioada relativ rece. Straturi de materiale:

• Primul strat alcatuit din cartoane simple de la ambalajele alimentare.
• Al doilea strat: tocatura de lemn (de preferat din padure – ramurele rupte si uscate, ghinda, scoarta).
• Al treilea strat: rumegus, dar poti folosi si fan uscat sau buruieni uscate.
• Al patrulea strat: Frunze uscate de copac.
• Stratul 5: 20 de centimetri de gunoi de grajd.
• Ultimul strat: Pamant fertil (e recomandat sa fie de padure).

 Care sunt diferentele intre cultivarea gradinii facuta normal si cea prin metoda “paturilor ridicate”?

• Loturile sunt mult mai usor de ingrijit.
• Nu te invadeaza buruienile.
• Nu iti soliciti spatele, dat fiind ca sunt la o inaltime adecvata.
• Descompunerea straturilor da un plus de energie plantelor.
• Apa si pamantul fertil nu sunt imprastiate de fortele naturii, asa ca umiditatea si nutrientii se pastreaza mai mult timp.

Pana astepti sa creasca rasadurile de rosii, pui printre ele arpagic si salata verde, ca sa exploatezi locul la maximum.

In loc de obisnuitii araci, am optat pentru sfoara si plastic pentru legat merii.

  Fiind primul an, le-am pus un pic mai dese, insa am rezolvat problema “aglomerarii” prin copilire (taierea frunzelor si a lastarilor).

Cu metoda copilirii ai productie mai mare pentru ca majoritatea  substantelor nutritive ajung la fruct.

Si rezultatul (de moment): rosiile mele sunt printre cele mai mari pe care o sa le vezi in aceasta perioada intr-o gradina obisnuita:

Dacă vei să le vezi cum arata coapte, uite continuarea   AICI  sau intrebuintarile roșiilor din gradina mea, uite   AICI    sau   AICI

P.S Am folosit placi ondulate din fibrociment. Nu contin azbest.
Uite ce zice ETERMED MEDGIDIA:
“AVANTAJELE UTILIZARII PLACILOR DIN FIBROCIMENT
pastreaza aceleasi caracteristici fizico mecanice indeplinind conditiile din standardele europene;
sunt fabricate din materiale care nu sunt daunatoare omului si mediului (materii prime ecologice) – nu contin azbest;
sunt durabile si nu necesita multa intretinere;
fixare rezistenta la furturi;
greutate redusa a invelitorii;
format usor de manevrat, se monteaza cu usurinta, se pot prelucra usor cu unelte potrivite;
impermeabilitate buna;
buna evacuare a apei datorita profilului suprafetei placii;
nu produc zgomot la ploaie;
rezistenta la inghet-dezghet;
material incombustibil;
datorita cimentului si silicatului din compozitie pot fi vopsite cu vopseluri acrilice.”