Poroambele: Fructele albastre ale toamnei târzii, între traditie si beneficii

Daca este toamna tarziu, vin la rând poroambele (in Gorj) sau porumbe, in alte zone ale tarii.

Porumbele sunt fructele porumbarului. Numit și porumbar salbatic, porumbarul este un arbust spinos din Europa și Asia de vest, ce crește la marginea pădurilor și soselelor. Noi ii spunem maracine.

Maracinii (porumbarii) cresc in tufisuri foarte dese prin care pot patrunde doar pasarile mici, care de multe ori isi fac cuibul acolo, la adapost de animalele salbatice.Florile de porumbar (maracine) înfloresc la sfârșitul iernii si sunt asa de multe incat crezi ca e zapada.Florile de porumbar sunt albe, mici, cresc solitare sau adunate în mănunchiuri; au un parfum delicat și sunt cautate de albine.Fructul este mic, sferic, albastru-negricios, cu un gust acru ce-ti face gura punga cand e necopt, si acid-dulce când este copt. Poroambele se considera bune de mancat  abia dupa ce da bruma si micile fructe incep sa se increteasca.Fructele brumuite sunt foarte folosite la aromatizarea vinurilor, la fabricarea lichiorurilor șau a bauturilor spirtoase, au proprietăți astringente. Nu-ti vine sa crezi cat gust si culoare gasesti in micile poroambe.Insa, inainte de-a fi descoperite de industria bauturilor, poroambele si tot ce tine de arbust (incluse radacinile), au fost si sunt folosite in prevenirea sau ameliorarea diferitelor boli.

Tradiții folositoare

Stramosii nostri stiau de puterea vindecatoare a poroambelor si le foloseau cu succes in tratarea bolilor usoare.

Cea mai placuta si agreata metoda era: in caz de răceli se bea vinul în care poroambele erau puse la macerat.

Pentru combaterea tusei, poroambele cu miere erau o metoda delicioasa.

Eficient dar neplacut la gust era decoctul din scoarta de porumbar folosit in combaterea febrei si cu proprietati astringente. Decoctul, zice dex-ul, este o soluție (apoasă) obținută prin fierberea unor plante (medicinale sau alimentare) în vederea extragerii principiilor active ale acestora.

Scoarta de porumbar colectată în septembrie conține taninuri abundente. Din scoarta este posibilă extragerea unui colorant roșu folosit în trecut pentru vopsire, iar din frunzele uscate un substitut pentru tutun.

Florile uscate de porumbar pot fi utilizate într-un mod limitat ca sedative ușoare, diuretice, expectorante, precum și pentru a ajuta digestia iar fructele și frunzele ca astringenți și diuretice. Sucul de fructe este utilizat pentru gingivită, stomatită și faringită.

Cand incep sa se coloreze in albastru, poroambele sunt bune de exploatat in scop medicinal. Asta se intampla prin septembrie.Prin octombrie, poroambele incep sa dea semne de coacere, pielita lor se ingroasa si se pigmenteaza.Natura iti ofera, trebuie doar sa-ti rezervi timp s-o cunosti ca sa-i poti vedea beneficiile. Nu-ti vine sa crezi cat de folositori sunt maracinii (porumbarii) de pe marginea drumului.

Sa le trecem in revista beneficiile:

Florile de porumbar sunt folosite mereu in tratarea unor boli usoare. Florile, pe langa alte substante, conțin taninuri, amigdalină (care se pierde prin uscare), camfor, uleiuri esențiale, glicozide, flavonoide și rășini.

Este atat de simplu sa-ti faci un ceai de flori de porumbar. Daca nu ai avut ocazia sa le culegi, se gasesc in Plafar. In natura, micile flori delicate iti incanta privirea. Le poti vedea la margine de drum, in fiecare primavara.De la porumbe, micile fructe albastrui-negricioase ai o multime de beneficii in sprijinul sanatatii tale. Fructele de porumbar, pe lângă faptul că sunt bogate în vitamine, sunt caracterizate de o substanță asemănătoare cumarinului care scade fragilitatea vaselor sanguine și este considerată asemănătoare cu esculina extrasa din coaja castanului de cal.

Daca ai probleme cu pielea, poroambele sunt utilizate pentru regenerarea pielii cu dermatite, răni și arsuri minore. Le speli, le zdrobesti si le pui pe rana. Metoda garantata. Toate juliturile si micile arsuri din copilarie mi-au fost tratate cu poroambe.S-a dovedit clinic că mugurii porumbarului au proprietăți terapeutice importante și interesante. Reactivează axa hipotalamică-hipofizară-suprarenală și stimulează sistemul imunitar.

În homeopatie exista tinctura pregătită din ramurile tinere, proaspete, de la începutul înfloririi, si se foloseste pentru dureri nevralgice, erupții cutanate, astenie și pierderea în greutate.

În preparatele pe bază de plante moderne, porumbarul negru este utilizat în principal ca gemmoderivat, extras din muguri proaspeti.

Este un preparat puțin cunoscut, dar plin de energie vitală, în general este tonic și stimulant atunci când organismul a fost slăbit de boli sau situații poluante și stresante. “Stimulează sistemul imunitar atunci când a suferit modificari din cauza poluării de mediu, chimice, farmacologice, bacteriene și virale, permițând o perioadă mai scurtă de recuperare după bolile pulmonare.” F. Piterà

Acțiunea biochimică a substantelor extrase din muguri de porumbar (spun savantii) permite reactivarea purinei in gută și stimularea părții endocrine a pancreasului in diabet.

Cand porumbarul incepe sa inmugureasca, hai la cules de muguri. Pont: Porumbarul este utilizat ca suport pentru altoi la pruni și piersici, deoarece este o plantă rustică care se adaptează la solurile sărace și pietroase. Se planteaza din seminte sau radacini, este o plantă care rezistă bine iarna și poate trăi până la patruzeci de ani.

Data viitoare cand vedem porumbar pe marginea drumului, sa-l privim cu respect. Ne aduce beneficii insemnate.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *