Calu’ divorțat, prințul închipuit și prințesa îndărătnică

Vezi aici episodu’ 1:  Poveste cu cal

Vezi aici episodu’ 2:  Prințul, calul si prințesa de secol 21- continuarea

Vezi aici episodu’ 3:  Poveste de adormit calu’

Episodu’ 4

Că de n-ar fi, nu s-ar povesti…

Calu’, din motive de infidelitate, fusese scos in copite de catre soață și, fara orizont si șaua de ceremonie, cu orgoliul șifonat, dar cu coama pieptănată, se intorsese in grajdul capitonat al prințului.

In tot acest rastimp cat calu’ fusese insurat, prințul, cu chiu, cu vai, a reușit sa reia pe Facebook legătura cu prințesa îndărătnică, ce nici măcar nu mai voia să audă de prinț.

De data asta, prințul a jurat pe coama calului si pe cei doi dinți din față (tot ai calului), că va trece peste șapte mari și șapte țari și o va intâlni pe prințesă.

Calu’, precaut și pățit, și-a tuns repede coama si a plecat in delegatie in Poiana cu Merisoare. S-a inscris in tabara de meditatie transcedentală doar pentru coama blondă care trecuse in pas sprințar pe langa el lasând o dâră de parfum scump si ispititor.

Intre timp s-a facut iarnă de-a binelea, dar prințul tot nu se făcea văzut.

Toate problemele lumii incepusera să cadă pe el, chiar i se imbolnăvise pisica din vis, dar asta nu l-a oprit să plece intr-o vacanță de ”afaceri” intr-un oras cu nume greu de pronunțat.

Prințesa și-a vazut de treburile ei și nici că-și amintea de prințul cel mincinos. Problema presanta ce-i ocupa aproape  tot timpul era că botinele de iarnă din țara ei nu respectau standardele impuse tot de ea.

Asa că, prințesa, in cautarea cizmelor perfecte a ajuns tocmai in Germania. Auzise ea la coafor că nimic nu intrece confecțiile de piele din Germania.

Prințul, incă putin confuz de la ultima iarbă neetichetată adusa de Calu’, din Poiana Merișoarelor, a hotarât marea intâlnire cu prințesa.

Si de data asta nu glumea. Râuri de inimioare, pupici, flori nemaivăzute si cate-o mâță rătăcită, curgeau in fiecare zi in inbox-ul printesei.

Asa iubire nu se mai declarase de la neuitata ”Mihaela, dragostea mea”.

Prințul zărilor albastre, neînfricat, chiar bătându-se cu pumnul in piept (spre mirarea calului) si-a activat Waze, ca sa fie sigur că o va găsi pe printesă.

Ba chiar a hotarat să-și ia o masină mai acătării, că deh, nobletea obligă.

-Amore, nu va bate bine sfârșitul lunii și voi fi la tine.

Prințesa, cu tocurile neatinse de vitregia iernii, și-a alertat curtenii și rudele ca să facă prințului o primire triumfală.

Dar, vaaai…iarași nenorocul a batut cu putere in pantofii prințului. Si prințul a inceput să se lamenteze mai ceva ca ursuletul plângător.

Un val de probleme urgente, care urmau să țină măcar până se enerva prințesa, au impiedicat venirea prințului.

Calu’, momit cu fân de 4 stele, ca să nu-l ia valu’ și să-si tina mihoho-urile pentru el, a plecat să mediteze la beraria hipsterilor din colțul bulevardului. Avea o vedere desfăsurată asupra coamelor de toate culorile, ce săltau mergand spre răsărit.

Un semn ceresc a facut-o pe prințesă să-l dea uitarii pe prinț. Observase ca noii ei pantofi cu toc nu se potrivesc cu ochii prințului.

Si asta nu e totul…

Prințesa, indecisă dacă să aleagă un ruj roz sau roz-ciclam, a plecat cu prietenele ei la Sharm El Sheikh ca să se bronzeze. Numai asa putea să folosească rujul rosu ca focul.

Concluzie: Important e ca și-a vopsit calul in verde, conform altei povești nemuritoare pe care n-am scris-o eu, dar pe care mi-a spus-o Lori, prietena mea.

Vezi aici: Episodu’ 5