Chiftele de orez cu legume inca nu mancasem, dar auzisem de ele ca ar fi gustoase si imbietoare.
In minte cu deviza: “Fara carne, orice chiftea nu are haz”, mai ales pentru carnivori inraiti (ca mine), din curiozitate, m-am apucat sa fac. Asa am descoperit un deliciu care iti surprinde toate gusturile.
Mie imi plac chiftelele prajite. Nu sunt cele mai sanatoase dar cine sunt eu sa ma opun fast-food-ului?!
Pentru chiftelele acestea trebuie sa pregatesti prima data orezul cu legume, il lasi sa se raceasca si apoi pui restul ingredientelor. Eu am pus ce mi-a placut dar se pot face cu orice fel de legume.
Pe langa o ceasca de orez pentru sarmale, ai nevoie de doua galbenusuri, o jumatate de ardei rosu, cateva fire de ceapa verde, un morcov si 3 linguri de pesmet granulat. Asezonate cu sare, cimbru uscat, piper si un varf de cutit de turmeric (pentru gust si culoare frumoasa), iar la sfarsit, niste patrunjel si marar taiate mai rustic, pentru aroma dar si pentru impresia artistica.
Ca sa nu uit ceva, am pus la indemana tot ce-mi trebuie la prepararea chiftelelor, inclusiv uleiul pentru prajit si faina prin care dai chiftelele. Pentru modelarea chiftelelor am optat pentru faina macinis integral, idee sugerata de prietena mea, Olivia.
Speli si toci legumele si verdeata. Speli orezul.
Orezul cu legume e usor de facut. Mai intai, legumele spalate si taiate le-am calit intr-o lingura de ulei, timp de 3 minute.
Apoi am adaugat orezul si am amestecat vreo 5 minute ca sa se imprieteneasca cu celelalte arome.
La orez procedez ca la risotto, am alaturi un ibric cu apa fierbinte, din care pun mereu in orezul care fierbe si continui sa amestec pana cand se asimileaza apa, apoi tot asa pana cand orezul este gatit.
Asa devine cremos. Rezultatul este multumitor. Acesta este momentul in care poti sa mananci orezul asa cum este dar merita cu prisosinta ca sa duci mai departe munca.
Am lasat mancarea (acoperita) ca sa se racesca si astfel sa se asimileze tot lichidul si sa se lege mai bine, apoi am transferat-o intr-un bol, am pus cele 2 galbenusuri si 3 linguri de pesmet (pe post de liant) plus condimentele si verdeata. Am amestecat totul foarte bine.
Prajesti una si gusti ca sa vezi daca mai trebuie condimente plus ca incerci temperatura uleiului ca sa vezi daca se prajesc fara sa se arda.
Iei cu lingurita din amestec si rostogolesti prin faina macinis integral. Apoi treci la modelatul lor. Te vei murdari si tu si bucataria. Ori doar mie mi s-a intamplat?
Ca sa-ti fie mai usor, modelezi chiftelele si le pui pe o farfurie. Continui operatia in timp ce se prajeste primul rand de chiftele.
Daca le vrei mai aratoase, le mai modelezi inainte de-a le pune la prajit.
Cand sunt prajite, le scoti pe servete de hartie ca sa se duca surplusul de ulei. Pui un rand de chiftele, un rand de servete de hartie.
Din asa putine ingrediente, mi se par multe chiftele. Erau si mai multe, cu vreo 3…7, dar au disparut pe drumul dintre tigaie si platou.
Le mananci si calde si reci. Sunt prea bune ca sa le pastrezi cateva zile. Una atrage pe alta
Se potrivesc cu maioneza, smantana, sos de usturoi, ketchup, iaurt, insotite sau nu, de salata.
In seara in care le-am facut, le-am mancat calde, cu iaurt si ketchup. Ca din astea am avut.
A doua zi, chiftelele le-am mancat cu niste salata de ardei copt asezonata cu ulei de masline, sare, piper si zeama de lamaie. Rasfat curat. Aromele si gusturile se imbina perfect. Cate chiftele sunt prea multe?
Asa arata in interior. Nu-i asa ca deja te gandesti sa pui orezul la fiert?
P.S Daca esti in cautare de alte retete de chiftele, uite: chiftelute cu ton sau chiftele de curcan
2 comentarii